Ingrediente:

• 2 dovlecei potriviţi
• 300 ml. lapte
• 4 ouă AVIS
• 300-350 gr. făină
• sare, piper
• o linguriţă praf de copt
• opţional bere, vezi text
• 2-3 linguri ulei
• brânză
• pătrunjel, mărar

Nu prea ştiu de ce a fost denumită reţeta asta „buzunăraşe“ când acolo sunt ditamai rulourile. Poate pentru că în spate se închid aşa, ca sarmalele, să nu curgă umplutura. Bun, buzunăraşe să fie!
Spălăm dovleceii cu tot cu coajă, să nu ratăm nimic, mai ales dacă gătim reţeta iarna, când găsim numai zucchini la supermarket, la preţ de pietre semipreţioase. Îi radem şi apoi îi dăm cu sare în loc de after-shave şi îi stoarcem bine în pumni. Într-un castron amestecăm ouăle, laptele, uleiul, împre-ună cu „secundarele“ principale, adică mărar, piper, pătrunjel. Sărăm doar un pic, mai ales în funcţie de ce brânză vom folosi la umplutură şi de câtă băutură este disponibilă prin casă.
Peste sosul rezultat se aruncă dovleceii scurşi foarte bine, cam cum ţi se scurg ochii după Kim Bassinger în „9 1/2 weeks“ sau după Banderas în general, varianta pentru doamne. De fapt, cine mai poate fi sigur de ceva din punctul ăsta de vedere? Ca să se îngroaşe şi să se adune pentru prăjit, punem şi făina cu praful de copt. Mă rog, vorba marxistului, eu cu praful ăsta de copt, mai ales aici, nu-s prea convins. Aş strecura acolo un picuţ de bere mai bine, are cam acelaşi efect. Iar o să-mi aud că-s prea pe alcool, dar berea nu-i alcool, se ştie.
Ungem o tigaie cu ulei şi punem cam un polonic din compoziţia rezultată. Nu e greşit spus aşa, chiar că e o simfonie de arome acolo. Coacem clătitele speciale pe ambele părţi, singura problemă e cu întorsul dar cu o spatulă din lemn foarte subţire şi lată, ne descurcăm. Am văzut eu azi un nene pe lângă piaţă cu din astea, le dă ieftin şi faceţi un bine unui om sărman. Clătitele se umplu, adică le umplem, că nu fac asta singure, cu amestecul de brânză. Atâta am bătut câmpii până acum în text, că va trebui cu ăsta să vă descurcaţi singuri, după imagine. Atenţie, brânza pare a fi bucăţi 🙂

Poftă bună!