Ingrediente:

• o ceapă albă mare
• o ceapă roşie mare
• sare, piper
• o lingură de zahăr tos fin
• o sticlă de vin bun
• ouă AVIS

Marele avantaj al reţetei este că poate fi servită şi ca desert, cel puţin dacă ar fi să ne luăm după denumire. Glumesc, nu vă faceţi de râs! Poate doar dacă întindeţi nişte dulceaţă pe omletă. Cel mai bine ar fi să vă apucaţi – chiar dacă nu aveţi chef – şi de tortul ăla… Tocmai aţi citit despre unul.
Singurul „clou“ (asta e un fel de şmecherie la francezi) este să vă reuşească ceapa, că omleta o poate face şi soţul, aşa, cu trei mâini stângi de bucătar cum are el. Vă înarmaţi cu multă răbdare şi cu o lingură de lemn iar avantajul atunci va fi că nu veţi avea copiii prin preajmă. Pe soţ nu-l mai sperie de mult. Tăiaţi ceapa în două şi apoi fiecare jumătate în felii late de vreo 4-5 mm şi desfaceţi foile. Pentru un mai bun aspect comercial, chiar dacă nu aveţi în plan s-o vindeţi, folosiţi şi ceapă roşie.
Într-o tigaie unde să încapă toată ceapa pe un singur strat, puneţi ulei cât să acopere fundul. De preferinţă al tigăii. Un strop de sare în ploaie, o „scântă“ de piper, cum zicea bunica şi o lingură de zahăr tos mai fin. Unii spun că dacă pui şi vreo două linguri de apă iese mai cremoasă, da’ eu n-aş risca, pentru că ştiu că uleiul încins şi apa sunt una cu alta ca partidul din opoziţie cu cel de la putere. Focul mic şi amestecăm continuu, uşurel. După vreo 5 minute, ceapa devine transparentă. După încă 5, începe să se caramelizeze şi vă veţi da seama după aspect şi după aromă. După încă vreo 10 minute vă va amorţi mâna… dar, voilà! (ăsta e un sat lângă Făgăraş), ceapa caramelizată e gata! Nu vă panicaţi dacă pe fundul tigăii s-a format o pojghiţă fină de zahăr, e normal. E luaţi de pe foc şi când s-a răcit un pic stropiţi cu nişte vin. Restul sticlei o beţi, drept premiu pentru răbdare şi pricepere.
Puteţi să o foloseşti imediat, aşa că o puneţi pe omletă. Sau o puteţi pune într-un borcan, la frigider şi o folosiţi altădată, de exemplu la un hamburger sau la pizza. Altă variantă ar fi să o mai scoateţi şi să o mai admiraţi, minunându-vă ce bucătăreasă meseriaşă sunteţi.

Poftă bună!